6 martie 2013

Invitati: Cristian Lupsa & Decat o Revista

Invitații profesorului Antonio Momoc, jurnaliști la Decât o Revistă – DoR, au povestit studenților FJSC cum au ajuns să facă ceea ce fac astăzi: Jurnalism narativ. Cu pix și carnețel, oameni în toată firea luau notițe, subliniau idei, faceau observații despre ce expunea fiecare dintre colegi și despre reacțiile din sală: Adrian Lungu a povestit despre „cititori, ca oameni”. Gabriela Pițurlea a spus povestea bucătarului de chocolate chip cookies. Oana Sandu a vorbit despre „ascultătorul de radio ca bizon” în filosofia de marketing a radio Europa FM, dar și despre reportajele ei din care reies indiferența autorităților față de persoanele cu autism și despre problemele grave din domeniul sănătății mintale. Lavinia Gliga a vorbit despre „scrisul ca act intim”. Gabi Dobre a vorbit despre cum orienteazî editorialistul reporterii pe care îi trimite pe teren.

Cristian Lupsa, omul principal al revistei, nu a ascuns pasiunea lui pentru presa ieșită de sub tipar. Și deși nu e deloc anti-new media, a atras atenția asupra consumului de presa online vs print în România: contentul digital nu este deloc mai ieftin decât printul, ba ar putea fi și mai scump. Dar consumatorii de conținut online din România nu sunt încă dispuși să plătească pentru ceea ce iau de pe internet. Userii vor accces gratuit la conținutul online. Din acest motiv, a face astazi o revista în print pe care oamenii o vor pastra ca obiect de colecție este un imbold pentru ei și pentru continuarea unui business al cărui viitor are deocamdată multe necunoscute.

Cristian a vorbit și despre cum se face jurnalismul în România și cum nu ar trebui să se facă: fără verificarea numelor din știre sau a datelor, cu informații eronate sau de-a dreptul false. Jurnalistul român este copy-paste, superficial și neatent la consecințele actului jurnalistic. Jurnaliştii de la Decât o Revistă, cei mai mulți dintre ei foști studenti FJSC, poartă cu ei constiința omului care lucrează în interesul cititorilor. Este un curaj și un lux pe care nu știm cum și-l permit și reprezintă un model de afacere de presa care daca va crește poate răsturna multe pronosticuri despre viitorul jurnalismlui.

Motivația lor: Dincolo de plăcerea de a scrie, de a citi, de a fi in mijlocul oamenilor? Este aceea de a vedea cum lucrurile se schimbă și cum, sub influența scrisului lor, oamenii se schimbă. Nu știm dacă lumea sau oamenii vor fi afectați de impactul scrisului lor. Dar știm că prin jurnalismul profesionist pe care îl practică, prin modelul pe care îl oferă tinerilor cititori și scriitori care vor să fie ca ei, jurnalismul românesc a suferit deja schimbări, iar societatea românească arată un pic altfel când ne uităm la acești tineri jurnaliști, când îi ascultăm sau când îi citim.

9 aprilie 2013

„Dacă nu stai cuminte, vine țiganul și te fură!”

Invitat: Ambasadorul Regatului Țărilor de Jos, Excelența sa Matthijs van Bonzel

Eveniment organizat de FJSC, Antonio Momoc, împreună cu Agentia Impreuna in Saptamana romilor.

Ambasadorul Regatului Țărilor de Jos a discutat cu studenții FJSC despre implicațiile cetățeniei europene a romilor și despre percepția minorității roma în presa din Europa.

24 octombrie 2013

„Cum ne alegem modele profesionale în jurnalism și publicitate”

Andi Moisescu și-a păstrat peste ani atitudinea de om normal în ciuda statutului de vedetă de televiziune. Invitat la Serile FJSC prima oară în 2006 cand a fost ales (alături de CTP și Eugenia Vodă), prin sondaj, pe primul loc în topul modelelor profesionale ale studenților Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București. La dezbaterea de atunci spunea cu modestie și cu umor că de fapt și el venise în sală să-l asculte pe Cristian Tudor Popescu.

În 2013 a revenit mai matur la Serile FJSC, dar cu aceeași atitudine de om cu picioarele pe pământ, conștient de efortul și profesionalismul care l-au adus la nivelul de notorietate și recunoaștere la care se află. Au fost peste 300 de studenți ai Univerității din Bucuești în sală, atrași ca de un magnet, iar cei prezenți au discutat cu Andi despre manipulare prin televiziune, despre câtă educație poate face o televiziune privatî, despre produse mediatice comerciale care nu exclud calitatea, despre ipoteza dacă generația tânără poate oferi alte modele profesionale.

Deși Andi a spus foarte puține lucruri noi despre cariera lui, a confirmat și cu acest prilej calitatea sa umană. Cu simplitate a subliniat că el nu ar avea niciun talent în plus față de restul oamenilor, poate doar niște experiențe în plus provenite din faptul că a știut să prețuiască timpul pe care nu l-a risipit. Iar atunci când a fost întrebat dacă se autocenzureaza din motive de PR a răspuns că nu exagereaza și nu se cenzurează, ci vorbește cu măsură. Caștigul serii pentru studenți și audiență a fost tocmai aceasta abordare cumpătată și de bun-simț din partea unui om care a reușit, a unui profesionist de televiziune care declară cu ironie: „Unele vedete de televiziune ajung să creadă că l-au apucat pe Dumnezeu de picior, ba chiar că se pot trage de bretele cu el.”

14 noiembrie 2013

„De la gherilă la patrulă”

Vlad Craioveanu nu a pus niciun pic de fard, niciun pic de machiaj în povestea vieții lui de om de radio sau de vedetă de televiziune. A mărturisit cum trăia la începutul carierei sale cu 60 de euro pe luna, restul de 70 de euro din salariu plătindu-i pe chirie, în vreme ce trustul la care lucra făcea milioane de euro din publicitatea obținută pe seama rating-urilor sale. A plecat de jos și a vrut să ajungă repede sus, șocând un public conservator, puțin educat și tradiționalist.

Până la urmă “brandul” Craioveanu se diferențiază tocmai prin ironia acidă cu care abordează viața, societatea și show-ul, prin curajul de a spune lucrurilor pe nume cu cinism, cu umor, în direct, prin originalitatea cu care râde de tot ce este grav, printr-o anumită sinceritate cu care dacă te întâlnești nepregatit te poți întreba dacă nu cumva omul e țicnit. Dar țicneala nejucată a lui Craioveanu este un fel curajos și neobișnuit de a fi 100% sincer cu tine însuti în a exprima cu exactitate exact ceea ce gândești.

Craioveanu: „Ca să fii un om bun de radio, nu ai nicio șansă dacă ești normal, dacă te încadrezi în spiritul de turmă, lumea e plină de oameni normali. Scoate-ți-vă nebunia la suprafață, partea aceea frumoasă a ei!”

Vlad Craioveanu e un nebun frumos al peisajului mediatic. La Serile FJSC a venit pregătit doar pentru a i se adresa întrebări, nu a avut un speech pregătit. A fost spontan și amuzant. Nu a pregatit anterior vreun text, nicio poveste de succes, nicio lecție de PR. A spus franc studenților cum a fost dat afară de la mai multe radiouri de fiecare dată pentru că a fost prea sincer pe post: a fost dat afară de la Activ FM pentru că a dezbatut pe post cum un bătrânel de la tehnic, pe care – culmea – îl chema Petre Roman, l-a lovit cu un băț peste picioare în direct într-o emisiune. Discutarea pe post a incidentului cu Petre Roman a condus la încheierea imediată a contractului.

Peste ani a zburat și din ProFM pentru că a criticat într-o emisiune, pe post, felul în care se îmbrăca brand managerul radioului: „Purta un mov de bordel și arăta ca văcuța Milka” au fost cuvintele fatale spuse în direct. Episodul s-a petrecut după ce doamna manager în cauză îl chinuise și îl enervase pe Vlad mai multe zile la rând  pe holurile radioului jignindu-l înainte de a intra pe post că ar fi fost prea slăbănog și prea nemâncat. ProFM l-a suspendat o lună de pe post ceea ce ar fi însemnat o lună în minus din salariu. Cum abia i se născuse copilul, Craioveanu a acceptat imediat oferta Radio Guerrilla.

Studenții l-au intrebat și despre despărțirea de Guerrilla, iar Vlad  a mărturisit că dorea să plece de vreo 5 ani de acolo înainte să primească oferta celor de la Radio 21. Guerrilla nu i s-a părut deloc “un radio con cojones” (așa cum se promova radioul), deși marketingul de acolo a încercat permanent să induca publicului aceasta imagine de post curajos.

Despre oferta celor de la Radio 21 a aflat după ce partenerul său, Mihai Dobrovolschi, îl negociase deja la pachet și îi ascunsese acest lucru. Așa că a negociat și el separat plecarea și dus a fost.

Despre „sesiunea de intrebari de la Serile FJSC” a vorbit a doua zi cu aceeasi deschidere și pe matinalul Radio 21 la „Patrula de dimineată”.

10 decembrie 2013

„Ora de business”

Invitat: Moise Guran, TVR / Europa FM / Digi24

Moise Guran a povestit studenților FSJC cum a ajuns să facaă jurnalism economic, deși nu este economist, ci doar jurnalist, însă economia a fost o mare pasiune pentru el, dar nu mai mare decât istoria. Și-ar fi dorit să facă filologia, să devină scriitor, însă a urmat Facultatea de Drept. Este jurist, dar traiește din jurnalism. A plecat de acasă, de la Severin, la vârsta de 18 ani și a venit la facultate cu acest gând, însă viața nu e întotdeauna cum ți-o planifici. A ajuns pe sticlă la televizor abia dupa ce a ascultat sfatul unui producator de a purta ochelari ăn emisiune,  deși are zero la dioptrii.

Crede că intelectualii ar trebui să joace un rol în reforma sistemului, iar investiția în educație și cercetare sunt prioritare. Soluțiile concrete ar fi reducerea birocrației, dar și o nouă reformă administrativă. Moise Guran a spus că presa noastră este condusă în prezent de ingineri și juristi, dar esența jurnalistului este munca de reporter. Iar concluzia serii: Caracterul omului este tot ce contează în viață, restul se învață!