15 noiembrie 2012
„De ce nu convinge publicitatea politică tinerii din România?”
Invitat: Bogdan Naumovici, Creative Director la 23 Communication Ideas
„Publicitatea electorală din România, spre deosebire de cea din SUA, descurajează mai mult decât să încurajeze participarea politică”. Așa crede creativul Bogdan Naumovici și a repetat-o studenților la Jurnalism și Comunicare. Am vizionat și am comentat clipuri electorale din alegerile prezidențiale din 2004, locale și parlamentare din 2008, prezidențiale din 2009, locale și parlamentare din 2012.
Analizând erorile de comunicare, afișele și clipurile mai nimerite sau mai hilare ale candidaților, Naumovici și Antonio Momoc, gazda evenimentului, au căzut de acord că este nevoie de o profesionalizare a comunicării politice și mai ales a responsabililor cu PR-ul și publicitatea electorală – angajați sezonier de partidele politice. Este evident că partidele lucrează și în 2012 cu amatori, cu amici, cu secretare, cu rudele sau cunoscuții, în special în preajma alegerilor atunci când candidații angajează „echipa de comunicare” pe aceleași nepotisme după care fac selecția când sunt la guvernare.
Explicația pentru textele proaste și pentru clipurile electorale penibile ale candidaților este disprețul pe care îl au politicienii români față de electorat și părerea proastă pe care o au politicienii despre publicul lor. Consecința amatorismului celor care se ocupă de PR politic și de publicitate electorală este numărul din ce în ce mai mic al romanilor la vot, dezinteresul pentru campanie și castigarea alegerilor de catre actorii politici care îndeamnă la o campanie negativă și care au interesul ca tinerii sau nehotarâții să nu se prezinte la urne. Concluzia întâlnirii: partidele nu investesc în publicitate și nu angajează specialiști în comunicare pentru că „ne cred proști” și pentru că au interesul ca la urne să se prezinte doar membrii de partid.
21 noiembrie 2012
„Jurnalismul între tabloidizare și obediența politică”
Invitată: Cristina Liberis, Kanal D
„Jurnalismul, o profesie pe cale de dispariție”. Aceasta ar fi situația actuală a jurnalismului românesc și concluzia întâlnirii cu Cristina Liberis – Kanal D. Jurnalista crede cî doar tinerii pot salva jurnalismul tradițional și asta cu condiția ca pasiunea pentru munca de teren și pentru informarea corectă să vină înaintea convingerii că presa este doar un bussiness sau un mijloc de a-ti plăti ratele la bancă.
Cristina Liberis a vorbit despre momentul 1993 când presa a alunecat spre tabloidizare în ziua în care știrile din presa scrisă au început să fie inventate. Evenimentul Zilei a lui Ion Cristoiu și articolul de prima pagină despre “Găina care a născut pui vii” a fost momentul de cotitură, un fake news care a dat tonul presei tabloide dezvoltată ulterior de televiziunile OTV și România TV. Presa tiparită a crescut în tiraj și o dată cu ea si minciunile și dezinformarea.
După 2003 televiziunile, inclusiv ProTv și Acasă TV, au urmat același trend insistând de dragul ratingului pe manelizare, becalizare, telenovelizare, prost gust si pe prezentarea știrilor doar dintr-un anumit punct de vedere. Independența față de politicieni a presei și a jurnaliștilor de astăzi este aproape o utopie, în opinia Cristinei Liberis. Jurnaliștii de televiziune vor să satisfacă nu doar nevoia de rating a patronatului, ci și interesele politice ale patronilor. Jurnalismul a intrat într-o derivă despre care au atras public atenția Andrei Pleșu, Cristian Tudor Popescu și alții.
Liberis a zugrăvit un peisaj sumbru care este afectat nu doar de criza financiară, ci și de presa online. Ziariștii romani nu folosesc avantajele internetului pentru verificarea informației, ci new media sunt folosite pentru a îngropa limba română, pentru rapiditate cu care poate fi transmis mesajul, dar fără a se verifica valoare de adevăr sau corectitudinea conținutului așa-ziselor știri. Nu doar politicienii sunt copy-paste, ci și jurnalistii copiază în neștire comunicate pe care nu le înțeleg. Subiectivitatea este asumată explicit de către jurnaliști o virtute, iar informarea nu se mai urmarește fiind înlocuită cu opinia celor care transmit mesaje pe print, în online sau la televizor în funcție de interesele de afaceri.